🎥 https://bit.ly/32nq92r

🎥 https://bit.ly/3ssYQOE

În timp ce unele misiuni independente sunt văzute ca un mare dezastru pentru biserică, alte misiunile independente, cu adevărat periculoase și puternic dezbinătoare, sunt considerate un beneficiu adus bisericii. 

Într-un număr al revistei „Adventist Review”, pastorul Ty Gibson a declarat că neprihănirea prin credință nu este ascultarea de lege și biruința asupra păcatului. Biblia ne spune altceva. Ce?

Păcatul originar și natura păcatului sunt două subiecte care au fost tratate în multe articole sau seminarii pe site-ul zguduireaadventismului.ro. Scopul acestui episod de podcast este acela de a le readuce în discuție, împreună cu pastorul Dennis Priebe, abordându-le diferit, într-o oarecare măsură. 

Formele diverse de organizare și guvernare ale bisericii, existente în câteva corpuri religioase din timpul nostru, sunt dovada că organizația și disciplina bisericii sunt subiecte cu privire la care oameni mari și buni au avut opinii diferite. De aceea, mărturia Bibliei, în special cea a Noului Testament, trebuie să fie lăsată să hotărască în aceste subiecte de mare importanță pentru prosperitatea bisericii.

„Prin declarația ei «Nu pot spune ce va aduce viitorul», făcută în ziua în care sesiunea conferinței de la Minneapolis a luat sfârșit, Ellen White sugerează o întrebare pentru care doar timpul poate oferi un răspuns – «Care va fi rodul disputei cu privire la adevărul vital al neprihănirii prin credință?» Sunt diponibile astăzi două izvoare de documente în care putem găsi răspunsul: unul – disponibil în mod obișnuit și, probabil, cel mai dramatic este constituit din mesaje care conțin sfaturi și mustrări pentru aceia, în general din Battle Creek, care au creat un nucleu puternic de împotrivire și pentru câțiva președinți de conferință. Din această sursă, vastă ca volum și severă în terminologie, imaginea adevărului respins este cu ușurință observată.” – Arthur White, 3BIO, p. 412.1

„Noi construim cea mai mare armă de asuprire din istoria omului, cu toate acestea, administratorii se sustrag tragerii la răspundere.”

Deseori se face afirmația că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea acceptă oficial ambele poziții cu privire la natura Domnului Hristos. Astfel, se poate reduce avântul unor membri pentru a se preocupa de acest subiect. Dar oare este adevărat că biserica acceptă oficial ambele versiuni? 

În cuvintele acestea este descrisă experiența grea prin care va trece ultima generație, când trădarea va ajunge la culme. Atunci, prin răbdarea noastră ne vom câștiga sufletele.