). Adunarea celor credincioși este intr-adevăr o astfel de societate divină al cărei conducator suprem este Hristos, dar departe de a fi o organizație sau, și mai rău, o ierarhie, Biserica creștină este o familie de frați și de surori. Mai mult însă decât nevoile materiale, Biserica are nevoie de slujitori chemați special să hrănească adunarea din punct de vedere spiritual. Dacă Biserica este o familie, atunci fiecare credincios trebuie să fie îngrijit și ajutat să crească duhovnicește. Pavel le scrie celor din Galatia: “Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeței. Și ia seama la tine însuți, ca sa nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Gal. 6:1, 2). Când însă Biserica devine subiect de investigație jurnalistică iar subiectul nu este de natură spirituală ci de cheltuire a banului public, priveliștea aceasta coboară Biserica de la rangul de autoritate formativă și spirituală la nivelul unor grupuri de interese materiale și speculative ce dezonorează învățătura, prestigiul și istoria bisericească.